Magnitudinea undelor de suprafata M_S (Surface Wave Magnitude), a fost introdusa de Gutenberg si Richter in 1936. Este o magnitudine definita pentru cutremure crustale si subcrustale (adancimea focarului pana la 70 km) si pentru distante teleseismice (15-130 grade).

Magnitudinea undelor de suprafata M_s se calculeaza astfel:

M_S = log A + 1.656 log D + 1.818                                                                

unde A este amplitudinea maxima a miscarii terenului masurata in microni pentru unde de suprafata cu o perioada intre 18 si 22 sec, D este distanta epicentrala la care se afla seismometrul masurata in grade (360° reprezinta circumferinta Pamantului).

Magnitudinea undelor de suprafata nu este dependenta de tipul de instrument.

Ulterior au aparut diferite versiuni ale acestei relatii, de exemplu Vanek et al., 1962:

M_S = log (A/T) + 1.66 log D + 3.30                                                               

unde T este perioada undelor de suprafata Rayleigh, relatie care nu mai fixeaza perioada undelor care trebuie utilizata.