Magnitudinea locala M_L (Local Magnitude), introdusa de Richter in 1935, este o masura a amplitudinii undelor seismice inregistrate pe un seismometru orizontal cu torsiune tip Wood-Anderson. Ea este specifica seismelor din California, care sunt cutremure crustale (adancimea maxima circa 16 km).

Denumirea de magnitudine locala provine de la faptul ca definitia si relatia de calcul se pot aplica pentru cutremure care se produc la distante de pana la maxim 600 km. Relatia de calcul a magnitudinii locale este:

M_L = log A - log A₀(D)                                                                                   

unde A₀(D) este o functie de calibrare astfel aleasa incat un cutremur sa aiba magnitudinea M_L = 0 daca, la distanta epicentrala D = 100 km, amplitudinea maxima inregistrata este A = 1 mm.

Neajunsurile magnitudinii locale (pentru cutremure de suprafata, pentru distante limitate si pentru un tip specific de instrument) au condus la definirea unor noi tipuri de magnitudini. Magnitudinea locala M_L a devenit cunoscuta de publicul larg ca magnitudinea Richter.