Cauzele seismelor. Zone seismice in Romania • Avarii si pierderi produse de cutremure • Ce inseamna reducerea riscului seismic al constructiilor? • Ce categorii de cladiri sunt vulnerabile? • Legislatie privind reducerea riscului seismic • Ce este o expertiza tehnica a cladirii ? • Facilitati acordate pentru reducerea riscului seismic • Recomandari privind protectia si comportarea in caz de cutremur • Ce trebuie sa stiti despre pregatirea antiseismica • Ce trebuie sa faceti in caz de cutremur • Ce trebuie sa faceti dupa cutremur • Experienta cutremurelor si protectia antiseismica

Experienta cutremurelor si protectia antiseismica

Daca am trecut cu bine de cutremur, putem fi linistiti ? Ce urmari pot sa apara ?
Ce simtim dupa seisme ? Ne putem astepta la stari depresive si alte tulburari ?

Întrebare: Daca am trecut cu bine de cutremur, putem fi linistiti ? Ce urmari pot sa apara ?

Raspuns: Nu va alarmati ! Experienta trairii unui seism are urmari bune privind modul in care va veti comporta la alt soc, dupa cum poate avea si unele consecinte dupa aceea, ca si la alte evenimente din viata dvs.

Potrivit studiilor sociologice privind reactia populatiei la cutremur au rezultat o serie de concluzii utile pentru actiunile de educatie antiseismica a populatiei:

bullet

 tendinta de ramanere in cladire a populatiei a devenit stationara in 1990 fata de 1986 si era in crestere considerabila fata de 1977 si 1940, evidentiindu-se efectul experientei castigate direct sau indirect la seismele precedente;

bullet

datorita faptului ca in Romania cutremurele de pamant intermediare puternice se manifesta la intervale mari, in prezent cca. 50 % din populatia expusa nu a trait in perioada de manifestare directa a unor asemenea evenimente, deci nu are o experienta recenta de protectie si comportare;

bullet

in zonele expuse cutremurelor superficiale si crustale, perioadele efective de revenire conduc la procente de populatie fara experienta proprie apropiate de 100%.

Atunci cand numai o parte din populatie are cunostinte eficiente privind comportarea rationala la seisme, desi majoritatea populatiei are reactii pozitive, se poate manifesta sub influenta celor cuprinsi de panica sau teama, ceea ce indica necesitatea continuarii educatiei antiseismice pentru a reduce acest efect negativ. Experienta unui seism poate fi in acest fel utila.

           

Întrebare: Ce simtim dupa seisme ? Ne putem astepta la stari depresive si alte tulburari ?

Raspuns: Uneori, da ! Depinde de particularitatile fiecarei persoane !

Desi s-a manifestat si dupa 1977, sindromul de stres post-traumatic (PTSD - “sindromul de dezastru”), a fost mai putin studiat la noi. Acest sindrom survine intre cateva saptamani si cateva luni dupa expunerea la factorul stresant, si este insotita de reconstituirea si retrairea evenimentelor traumatice grave, sentimente de disperare si dezvinovatire, impresia si convingerea obsesiva ca evenimentul catastrofal se va produce din nou, ceea ce produce sentimentul intens de cadere psihica.

Dupa seismele de Vrancea din august 1986, urmate de cele din toamna lui 1986 din Bulgaria, sunt cunoscute reactiile de panica ale unor locuitori ai Capitalei, care si-au parasit locuintele un anumit timp.

Ca urmare a cutremurelor repetate din Banat din 1991-1993 in zona Banloc-Voiteg, Dr. C. Lupu  din Timisoara (1997) a analizat tulburarile psihice la copii si adolescenti din 12 localitati cu cca. 13.000 locuitori, din care cca. 4.000 copii de 0-16 ani. S-a constatat ca cca. 60% din populatia infanto-juvenila s-a incadrat in criteriile “sindromului post-traumatic de dezastru”, in cazurile investigate, PTSD s-a dezvoltat concomitent cu comorbiditatea psihiatrica depresiva, somatoforma, comportamentala si disociativa, tulburari de somn, consum de medicamente sau chiar modificari durabile de personalitate. Studiile de evolutie au acoperit 6 ani, confirmand unele modificari durabile.

Desi toti cei care trec prin astfel de evenimente sunt afectati mai mult sau mai putin, cazurile deosebite trebuie identificate si se va apela la medicii de specialitate. Copiii trebuie tratati cu mare grija.

Cunoscand ca aceste trairi sunt oarecum normale, membrii familiei, vecinii, prietenii, colegii de serviciu pot si trebuie sa se ajute reciproc in revenirea la normal. Discutiile, daca nu vor accentua aspecte dureroase sau viziuni catastrofice, pot detensiona treptat persoanele afectate.