Sursa seismica

In limbajul curent seismul (cutremurul) inseamna o miscare a terenului perceptibila de catre oameni.
Aceasta miscare a terenului nu este insa decat o parte a definitiei general acceptate in comunitatea stiintifica.

United States Geological Survey prezinta pe Internet urmatoarea definitie:

"termenul de seism descrie:

	(i) ruperea (alunecarea) brusca pe o falie, impreuna cu miscarea terenului si radiatia de energie care o insotesc si
	*(ii) efectele similare produse de activitatea vulcanica sau magmatica, sau de o schimbare brusca a starii de tensiune din pamant".*

Sursa seismica este partea din interiorul Pamantului unde are loc ruperea sau modificarea starii de tensiuni si de unde incep sa se propage undele seismice.

O caracterizare simplificata a pozitiei in interiorul Pamantului unde se produce cutremurul este data de focar (hipocentru).

Focarul este locul unde incepe ruperea; el poate fi pozitionat in spatiul tri-dimensional (latitudine, longitudine, adancime) cu ajutorul inregistrarilor seismice.

Distanta de la focar la un punct de pe suprafata Pamantului poarta numele de distanta hipocentrala, notata in general cu R.

Punctul de pe suprafata Pamantului care corespunde pozitiei focarului se numeste epicentru.

Distanta de la epicentru la un alt punct de pe suprafata Pamantului se numeste distanta epicentrala, notata in general cu D.

Reprezentarea schematica a focarului si a epicentrului

In functie de adancimea focarului, h, cutremurele sunt impartite in trei categorii:

	cutremure crustale (de suprafata) pentru care 0 ≤ h < 70 km; ele reprezinta marea majoritate a cutremurelor, sunt intalnite pe centura Pacificului, in Asia, in bazinul Mediteranean, etc. Daca sunt puternice pot fi distrugatoare, dar afecteaza suprafete reduse.
	cutremurele sub-crustale (de adancime intermediara) pentru care 70 ≤ h < 300 km; mai putin numeroase, afecteaza suprafete importante, au o durata moderata, sunt intilnite in Afganistan, Columbia, Japonia, Mexic, Filipine, Romania, etc.
	cutremurele de adancime pentru care 300 ≤ h ≤ 700 km; rare si cu o durata lunga, ele sunt intalnite pe centura Pacificului.

O metoda simpla de a identifica sursele / zonele seismice este aceea de a vizualiza pozitia epicentrelor. Se observa ca epicentrele se distribuie de-a lungul zonelor de contact dintre placile tectonice majore.

Distributia epicentrelor cutremurelor puternice (http://neic.usgs.gov/)

Analiza seismicitatii regiunilor/surselor seismice se face analizand cataloagele de cutremure disponibile. Cataloagele de cutremure sunt de doua tipuri: catalogul instrumental (bazat pe inregistrarile seismice) si catalogul istoric (bazat pe marturiile documentare).

Referindu-se la seismicitatea globului, USGS evalueaza numarul mediu anual de cutremure pe diferite intervale de magnitudine, astfel:

M_S	Numar mediu anual de cutremure	Caracterizare
≥8	1	Mare
7-7.9	18	Major
6-6.9	120	Puternic
5-5.9	800	Moderat
4-4.9	6200 (estimat)	Slab
3-3.9	47000 (estimat)	Minor
1-3	circa 7000/zi (estimat)	Foarte slab